Ceea ce vezi este doar stratul final.
În spate sunt toate lucrurile care nu se văd: frustrarea, îndoiala, impulsul de a rupe totul și revenirea, iar și iar, la aceeași pânză.

Fiecare strat poartă urmele unei negocieri între fragilitate și forță, haos și structură, tăcere și explozie.

Nu am început să pictez din ambiție, ci dintr-o nevoie interioară — un proces de vindecare care, fără să îmi dau seama, a devenit practică, disciplină și mod de a înțelege ce se întâmplă în interior.

Pictura este pentru mine o formă de a privi în profunzime, de a scoate la suprafață ceea ce de obicei rămâne ascuns.

Lucrările mele trăiesc între abstract și o hartă emoțională. Nu spun povești, ci creează spații în care ceva poate fi simțit, recunoscut, poate chiar eliberat.

Sunt Minxa, artistă din București. Am început să pictez ca parte dintr-un proces de terapie. Nu ca un plan, ci ca o necesitate. Dacă ceea ce fac ajunge la cineva, măcar într-un moment mic de liniște, atunci și-a indeplinit scopul.